Psiholog Adriana Maria Suciu

  Așa cum am menționat în articolul anterior, orice etapă nouă în viață poate fi percepută de creier ca fiind necunoscută și, astfel, potențial periculoasă. Aceasta activează emoții precum frica și îngrijorarea, însoțite de manifestări fiziologice (ritm cardiac crescut, transpirații, tremur) și de gânduri care favorizează evitarea: „Nu sunt suficient de pregătit” sau „Nu am timpul necesar”. Un context tipic pentru acest tip de anxietate este finalul de an academic, mai ales pentru elevii claselor a VIII-a și a XII-a. Acești ani terminali sunt resimțiți atât de adolescenți, cât și de părinți, ca fiind extrem de stresanți, deoarece marchează începutul unui drum necunoscut și plin de provocări. În articolul de azi veți găsi tehnici practice, sub formă de exerciții, care pot fi aplicate oriunde pentru diminuarea stresului. Este important de menționat că, dacă simptomele de anxietate sau stres sunt intense, este recomandat să luați legătura cu un psiholog clinician, care poate evalu...

  Atunci când începem un lucru nou sau intrăm într-o etapă importantă a vieții, acest proces vine adesea cu o încărcătură emoțională intensă, de cele mai multe ori negativă. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că pășim într-un teritoriu necunoscut, iar o parte din creierul nostru este programată să caute pericole în lipsa predictibilității. Tot ceea ce este nou și necunoscut poate fi interpretat de ceea ce cercetătorii numesc, metaforic, „creierul preistoric” ca fiind o amenințare. Din dorința de a ne proteja, această parte a creierului activează reacții de alarmă: emoții precum frica și îngrijorarea, însoțite de manifestări fiziologice (ritm cardiac crescut, transpirații, tremur), dar și de gânduri care favorizează evitarea, precum: „Nu sunt suficient de pregătit” sau „Nu am timpul necesar”. Un astfel de context perceput ca potențial periculos pentru creierul nostru este finalul de an academic, în special pentru elevii claselor a VIII-a și a XII-a. Anii terminali sunt resimț...